Ședinte de coaliție, scandal în justiție, o Românie ruptă între pro-europeni, suveraniști și neinteresați de politică, tineri care umblă cu tricolorul mânjit cu secera și ciocanul în timp ce alții ies în stradă, mândri că susțin drepturile LGBTQ+.
Opriți-vă o secundă din tot acest vârtej. Toate acestea nu ar fi existat dacă acum 36 de ani, la Timișoara, niște nebuni frumoși nu ar fi ieșit în stradă să strige cu disperare ”Libertate!”. Unii au murit secerați de gloanțe. Și mulți dintre ei au fost transformați în scrum. La propriu.
Morții Timișoarei nu ne lasă să uităm vreo clipă idealurile lor. Pentru sacrificiul lor nu avem voie să cedăm. Sunt lucruri care nu se negociază. Nici măcar când unii încearcă să folosească democrația pentru a se întoarce în trecut. Poate azi, mai mult decât oricând, ar trebui să le povestim copiilor noștri despre ce a fost, în acel 17 decembrie 1989, la Timișoara. Pentru că adevărul este cel mai bun antidot pentru toxinele manipulării din zilele noastre.
