Victoria liberalului Cristian Ciucu pentru funcția de primar al Bucureștiului a adus puțină relaxare în rândul celor care nu sunt cu ”suveranismul” în suflet. Este evident că au contat, în primul rând, rezultatele acestuia din sectorul 6. Sub niciun chip nu cred teoria că implicit cei care au pus ștampila pe Ciucu au validat și măsurile economice de până acum ale lui Ilie Bolojan. Cu totul alte criterii operează electoratul când e să-și aleagă primarul decât când e vorba de parlamentar sau europarlamentar. În schimb, rezultatul lui Ciucu îi betonează lui Bolojan poziția în interiorul PNL, mai ales după ce premierul l-a susținut în lupta cu celelalte tabere din partid.
Anca Alexandrescu a ieșit pe locul doi, reușind să-l devanseze pe primarul PSD Daniel Băluță, asta în ciuda faptului că ”guru” Călin Georgescu a transmis, în toate modurile, că nu o susține. În plus,”doamna Anca” nu are niciun fel de rezultat în plan administrativ. Singurele sale arme au fost discursul urii împotriva ”ălora”. Și a funcționat. Pentru Anca Alexandrescu pe persoană fizică, vorba lui Vanghelie, testul a fost trecut. În perioada următoare, în tabără ”suveranistă” se anunță lupte de uzură pentru putere și influență.
Din nou pe locul trei, deși a aruncat în luptă cel mai bun candidat pe care-l avea – cu rezultate și o campania bine gândită – PSD primește un nou semnal că nu riscă să devină un partid de pluton. Băluță a decontat acum legăturile ”istorice” ale administrației sale cu clanul Sportivilor și dispariția unei părți a electoratului care a migrat spre zona autointitulată ”suveranistă”. Plus relaxarea colegilor de partid care n-au tras cu toată energia, știind că Băluță are doar o șansă teoretică de a câștiga Bucureștiul.
Locul patru ocupat de Cătălin Drulă – în ciuda susținerii directe a lui Nicușor Dan – arată că ranga lui Drulă pe care o flutura arogant prin București, strigând că-l iubește poporul, nu e decât o scobitoare care e tot mai boantă. Nu-i rămâne decât să se întoarcă la Timișoara și să spere că-l va ajuta Fritz să mai câștige un loc de parlamentar.
Să nu uităm că prezența la alegerile din București a fost una mică – 32,71%. Și încă un lucru – București nu e România. De foarte multe ori, votul din capitală a fost total diferit de ce s-a întâmplat în majoritatea țării. Nivelul de trai din Bucuești este cel mai mare din România și asta contează inclusiv la vot. Așa că bucuria victoriei lui Ciucu trebuie să nu țină prea mult pentru că, altfel, pe cei care se vor îmbăta s-ar putea să-i doară foarte rău capul când se vor trezi la realitate. Pentru că în societate nemulțumirea crește și victoria lui Ciucu nu rezolvă scăderea puterii de cumpărare a populației, iar prezența tot mai mică la vot face orice scenariu posibil. Mai ales că sunt destui ani în care evoluțiile sunt imprevizibile, iar când numărul celor care votează este mic, o minoritate foarte bine motivată face diferența.
P.S. Dacă duminică ar fi fost alegeri parlamentare în Prahova oare care ar fi fost rezultatele?
