Nu cred în îngeri. Când este vorba de judecători care tac și siluiesc legea de frică

Nu cred în îngeri. Când este vorba de politicieni. Folosesc aceleași unelte. Unii mai discret, alții ostentativ. Așa începea editorialul pe care-l pregăteam pentru mâine. Am văzut, însă, interviul acordat jurnaliștilor de la Recorder de către judecătoarea Raluca Moroșanu, de la Curtea de Apel București, care a devenit celebră după ce a ieșit, în direct, la începutul conferinței de presă, să acuze deschis conducerea acestei instanțe că terorizează magistrații. Așa că editorialul meu își schimbă brusc direcția.

Nu cred în îngeri. Când este vorba de judecători care tac și siluiesc legea de frică. Din punctul meu de vedere, cel mai șocant lucru din acest interviu a fost dezvăluirea făcută de judecătorul Moroșanu că, atunci când s-a decis intrarea în grevă mascată pentru a se protesta pentru intenția guvernului de a tăia pensiile magistraților, colegiul de conducere al Curții de Apel București a decis să nu se intre, printre altele, în dosarele unde trebuiau să se verifice măsurile de control judiciar dispuse în dosarele penale. ”Ni s-a impus, li s-a impus colegilor, pentru că eu nu am respectat această dispoziție să nu verifice măsura preventivă a controlului judiciar, ceea ce este inadmisibil. (…) și colegilor le-a fost frică să nu respecte hotărârea adunării generale pentru că nerespectarea deciziei adunării generale reprezintă abatere disciplinară”. Așa au scăpat unii de control judiciar, iar altora li s-au prescris faptele, susține judecătoarea, care recunoaște că nimeni nu a executat-o pentru că a respectat legea și a dat soluții în aceste dosare.

Șocant – TOȚI judecătorii de la CAB, inclusiv Raluca Moroșanu, AU TĂCUT, până astăzi, deși este evident că vorbim de o violare a legii. Nimeni nu a vorbit despre faptul că legea a fost pusă între paranteze de o mână de oameni pentru propriile interese mercantile. Tăcerea complice îi face pe toți la fel de vinovați. Și pe cei care au decis așa ceva și pe cei care au acceptat. Nu vorbim de niște gunoieri care habar nu au de lege, ci de unii dintre cei mai pregătiți oameni din România în domeniul dreptului. Dacă vreunul dintre judecători avea curajul să iasă public să denunțe, atunci când s-a decis această mârșăvie, merita statuie sau macăr funcția de șef al instanței supreme.

Să invoci frica ca argument suprem este și mai șocant. Pentru că vorbim de oameni care conform legii sunt inamovibili (nu pot fi transferați, înlocuiți sau destituiți din funcție fără anumite garanții legale) și care, spune legea, ”sunt independenți și se supun numai legii”. Ce fel de judecător ești când accepți să nu aplici legea pentru că ai primit o decizie administrativă, cum este chiar și o hotărâre a unei adunări generale sau colegiu de conducere? Cum poți să invoci frica atunci când tu ești pus, zi de zi, să ai curajul să schimbi destine prin sentințele pe care le dai? Frica de a pierde banii e mai mare decât frica de a încălca legea? Cu ce sunt mai buni magistrații ”noștri” decât magistrații ”lor” când toți siluesc legea în gașcă, pe muțește? Cu nimic.

Și este obligatoriu să se întâmple ceva – să se lămurească rapid această situație, iar vinovații să răspundă (care au făptuit sau care au mințit ca să inflameze situația). Pentru că altfel cei care-și doresc justiția poporului și nu justiția legii vor avea și mai mulți adepți.