Sunteţi român? Ziarist? Ce vreţi să faceţi în Republica Moldova? Rămâneţi pe loc“. Paşaportul dispare în ghereta grănicerului care dă alarma. Imediat, sunt înconjurat de două gorile îmbrăcate-n uniforme verde pădurar. În timp ce ceilalţi pasageri cu care am ajuns, azi, puţin după miezul nopţii, la Chişinău de la Budapesta, cu un avion al Moldova Airlines, trec fără probleme de control, doar eu şi încă un ziarist român rămânem pe loc. Amândoi suntem români şi pe deasupra şi jurnalişti. Suntem studiaţi atent de paznici. Imediat apar şi anchetatorii. Şefa de tură de la grăniceri – o blondă locotonent şi „securistul bun”, îmbrăcat la costum, cu o cămaşă cu dunguliţe verzi, deschisă tovărăşeşte la gât, cu faţa pătată de vărsat de vânt, care se recomandă sec Alexandru. Crispaţi la vederea paşapoartelor româneşti, încep să ne „toace”.

Vina de a fi român şi jurnalist

„De ce n-aveţi rezervare la hotel? Dar invitaţie? Nu vă putem permite accesul în Republica Moldova, pentru că în legislaţia ţării noastre priviedi aşesti lucruri“, ne spune lecţia ofiţereasa. Argumentele cu libera circulaţie, cetăţean al Uniunii Europene sau datele oficiale de pe site-urile Ministerului Moldovean de Externe n-au nici o valoare. Se lovesc ca de un zid. „Securistul bun” trage concluzia „De ce n-aveţi bilet de întoarcere din Moldova? Păi cum să staţi aşa, fără să ştiţi cum plecaţi? Unde mergeţi aşa prin ţară? Trebuie să vă cheme cineva“. Zâmbeşte când îl întreb dacă trebuia preşedintele Voronin să mă invite ca să merg la conferinţa de presă.

Paşapoartele sunt confiscate de locotenenta care ne anunţă că dimineaţă ne trimite acasă cu primul avion. Până una alta, băiatul bun încearcă să ne câştige încrederea, invitându-ne la o ţigară interzisă, în toaleta dinainte de intrarea în Republica Moldova. Din când în când, prin zonă, trece un locotenent colonel, cu faţa de stâncă, care latră scurt ordine în ruseşte. Profitând de un moment de linişte, o moldoveancă îmbrăcată în uniformă de grănicer se apropie timid şi, după câteva cuvinte, îmi aruncă cu glas şoptit: „Să ştiţi că şi nouă ne e tare greu aicea, cu situaţia asta“. Se întoarce repede în ghereta sa, unde este luată la prelucrat de o colegă. Bineînţeles că în ruseşte.

Prizonieri în „camera sterilă”

După vreo jumătate de oră, grănicerii moldoveni ne anunţă expulzarea: „Vă ducem în camera sterilă“. Până să ne lămurim ce-i aia, securistul ne dă un ultim sfat „aveţi grijî ci scrieţi”. Cu paznicii în spate, suntem duşi pe scurtătură în zona de plecări internaţionale. Nu înainte de a mai fi odată controlaţi la sânge de poliţiştii moldoveni, interesaţi mai mult de legitimaţiile de presă, decât de orice altceva. În sala imensă, împodobită cu lalele din plastic, stăm în semiîntuneric şi încă mai sperăm că vom intra în Republica Moldova. Degeaba. Un plutonier de grăniceri se postează în faţa noastră, iar trei bănci mai încolo, un ins în civil, cu staţie la cingătoare, ne supraveghează orice mişcare. Stăm pe întuneric, luminaţi doar de becurile de la ieşirile de urgenţă. Frigul ne înmoaie oasele. Liniştea din aeroport este spartă doar de ţăcănitul tocurilor şefei de tură, care, din când în când, vine să se asigure că n-am dispărut. Nu că toate camerele de supraveghere nu s-ar mişca sincron cu orice gest al nostru. Plutonierul care ne păzeşte recunoaşte că dreptatea este de partea noastră, dar „când vini di sus ordinu…”. Spre dimineaţă, adoarme cu capu-n piept pe una din băncile din sala de plecări internaţionale. Suntem scoşi din Republica Moldova sub paza strictă a grănicerilor, care ne duc până la uşa avionului. De pe un panou, o moldoveancă îmbrăcată în costum popular urează bun venit în Republica Moldova. Paşapoartele sunt predate de grăniceri într-un plic pilotului alături de ordinele de expulzare, botezate „refuz de trecere a frontierei”. La Timişoara, primesc de la Poliţia de Frontieră paşaportul şi documentul grănicerilor moldoveni, care n-are ştampilă, ci doar o semnătură indescifrabilă. Aflu că n-am intrat în ţara lui Voronin pentru că „nu deţin bilete de întoarcere din RM”.

Publicat în cotidianul Gândul 08.04.2009

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.