Scandalul Recorder” a detonat din nou conflictul latent din jurul Justiției, însă mult mai agresiv. Taberele sunt clar marcate: ori ești cu Justiția, ori împotriva ei. Ancheta jurnalistică a evoluat rapid într-o confruntare deschisă între facțiuni de magistrați, jurnaliști și politicieni, fiecare lansând salve de acuzații de manipulare, dezinformare, capturare, haos, delegitimare.
Pe de o parte, tabăra „Justiției Capturate” , formată din o parte a presei, activiști, magistrați disidenți, descrie sistemul ca pe un mecanism opac, întreținut prin aranjamente interne, schimbări suspecte de completuri, delegări folosite ca pârghii, dosare sensibile împinse cu premeditare spre prescripție.
Pe de altă parte, tabăra „Justiției Asediate” , constând într-o parte semnificativă a magistraților și cealaltă parte a presei, vede în orice critică un atac coordonat, o tentativă de delegitimare a puterii judecătorești. Laitmotivul lor este că Justiția este demonizată, cine critică vrea să o controleze.
Magistrații răspund criticilor cu un discurs de armată: orice suspiciune devine „atac la independență”, orice întrebare este „manipulare” și orice investigație „justiție populară”. Presa, la rândul ei, pleacă adesea de la prezumția de vinovăție instituțională: dacă există coincidențe, completuri schimbate, prescripții, atunci „sigur cineva a vrut să scape pe cineva”.
Radicalizarea se vede în vocabular: „acapararea puterii judecătoreşti”, „atac concertat” „linșaj mediatic”, „haos controlat”, „justiție capturată”. Metaforele au înlocuit argumentele, iar granița dintre critică, activism și propagandă devine tot mai fluidă.
Fiecare parte susține că deține adevărul absolut și orice încercare de a echilibra discursul este imediat suspectată, atacată și etichetată. În realitate, există doar frânturi de adevăr, astfel că ambele tabere au dreptate și ambele greșesc.
Nu vom găsi niciodată adevărul la extreme. Ca întotdeauna, el este pe undeva la mijloc.
Ceea ce lipsește este spațiul comun în care un judecător să poată explica prescripția, delegările, limitele legale ale comunicării, iar un jurnalist să poată pune întrebări dure – fără eticheta de „ofițer acoperit” sau „agent al haosului controlat”.
În spatele acestor confruntări stau probleme reale și ignorate: dosare sufocate, scheme de personal subdimensionate, ani de blocaj în recrutare, infrastructură judiciară precară, grefieri insuficienți, lipsă de digitalizare reală, presiune mediatică permanentă, legi făcute prost care au detonat scandalurile prescripției și o legislație penală schimbată haotic, fără evaluarea impactului. Peste toate se suprapun subfinanțarea cronică a asistenței judiciare din oficiu și a ajutorului public judiciar pentru asigurarea accesului la justiție, suprasolicitarea magistraților, absența unor standarde clare de management judiciar, precum și lipsa unui mecanism coerent de responsabilizare care să distingă între eroare și abuz. Aceste realități care chiar au nevoie de soluții sunt ignorate prin implicarea opiniei publice într-un război de percepții. Cine deține adevărul? Conducerea instanței sau judecătorii disidenți? Curtea de Apel sau Recorder? Tocmai aceste probleme reale sunt îngropate sub straturi de emoție, vinovăție colectivă și narațiuni populiste, devenind muniție pentru taberele aflate în război.
Și dacă tot vorbim despre justiție, în primul rând, ar trebui să ne întrebăm: Cui prodest? Cui folosește un război care divizează societatea? Iar dacă nu identificăm corect beneficiarul, riscăm să repetăm exact scenariile pe care populismul punitiv și populismul anticorupție le-au creat în ultimul deceniu: societăți care cred că luptă pentru libertate, dar deschid ușa autoritarismului.
Monica Cercelescu este avocat și jurnalist, cu o experiență îndelungată în analiza relației dintre justiție, libertatea de exprimare și spațiul public. A activat atât în presa scrisă, cât și în zona juridică, fiind preocupată constant de impactul discursului public, al manipulării și al populismului asupra statului de drept. Este autoarea mai multor volume de specialitate, printre care ”Justiția în era manipulării populiste” și ”Libertatea de exprimare în era turbulențelor”, lucrări care explorează tensiunile contemporane dintre justiție, media și democrație. Publică editoriale și analize juridice pe teme de interes public, cu accent pe independența justiției, drepturile fundamentale și etica discursului public.
