1 Decembrie nu a fost anul acesta despre unirea românilor, ci despre ruptura dintre ei. La Alba Iulia s-a văzut cel mai bine care-s efectele perverse ale anilor de manipulări și de dezinformări grosolane. Plus o educație națională care de mulți ani este prea focusată pe chestiuni de formă și nu pe produsul final, livrat societății.
Pe zi ce trece lucrurile degenerează accelerat, iar ziua de ieri a fost o bună dovadă. Curtea Catedralei Unirii a fost transformat în maidan electoral (”Călin Georgescu este președinte”, ”Uniți cu toți să scăpăm de hoți”, ”Nicușor demisia”, ”Simion, Simion”, ”Bolojan demisia”) chiar de cei care-s cu Dumnezeu în gură non-stop. Rugăciunile au fost doar un prelungit huooo. Și niciun preot n-a avut nimic împotrivă.
La intonarea imnului de stat te-ai fi așteptat să vibreze geamurile de cum cântă cu mândrie ”Deșteaptă-te române” toți suveraniștii, naționaliștii și patrioții veniți la ziua națională. Dar nu a fost așa. Doar huooo. Niciun respect fața de unul dintre simbolurile fundamentale ale României – imnul. Poate cel mai alarmant simptom al degradării în care se află societatea este că, ieri, militari au fost înjurați și făcuți trădători. Incredibil, dar adevărat. Și nu erau puțini, acolo în mulțimea de georgiști, auriști și șoșocari, cei care vorbeau, cu convingere, fix cu cuvintele propagandei Moscovei. Când armata inamică este urâtă de propriul popor, fără să tragi un glonț, deja ai câștigat pe frontul invizibil.
Nu este vorba doar despre victoria de etapă, ci despre faptul că politicienii par să nu înțeleagă cu adevărat pericolul. Nu contează că Georgescu, Simion și Șoșoacă nu se înțeleg. Electoratul lor rezonează la aceleași mesaje și cred, în esență, aceleași lucruri. Și s-a văzut, ieri, când auriștii au început să scandeze ”Georgescu președinte”, deși George Simion era în fruntea lor.
Nu e de neglijat nici că steagurile cu secera și ciocanul încep să redevină normalitate. Se întorc în mormânt morții Timișoarei dacă i-ar vedea pe lângă nostalgicii comuniști și pe adolescenții de azi, care cred că a fost comunismul bun, Iar unii îl mai și plâng pe Ceaușescu pe versuri de hip-hop.
Disperarea face ca rațiunea să dispară, iar mulți încep să urască tot mai tare. De aici și până la acțiuni nemaiîntâlnite până acum e doar un pas. Pentru că este terenul perfect pentru ca extremele să se întărească. Cine nu se va trezi va găsi, cel mult, o Românie sfârtecată.
