Tensiune mare în Irak la sfârşitul săptămânii trecute. Pe de o parte, la Ambasada României de la Bagdad dezinformarea că jurnaliştii răpiţi au fost eliberaţi a întins şi mai mult nervii celor implicaţi în găsirea dispăruţilor. Pe de altă parte, s-au înregistrat mai multe atacuri ale insurgenţilor.
Zvonurile apărute sâmbătă noaptea că Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcod, de la Prima TV, şi ziaristul Eduard Ovidiu Ohanesian, de la România Liberă, au fost eliberaţi şi ar urma să se întoarcă în ţară cu un avion au creat uimire în rândul oficialilor români de la Bagdad. Investigatorii au fost uimiţi de inconştienţa celor care au lansat în media aceste stupizenii şi nu au realizat că prin aceste gesturi inconştiente pot agrava situaţia celor trei ziarişti răpiţi. Aceştia ar putea fi, rând pe rând, executaţi de terorişti, pentru ca răpitorii să dovedească faptul că deţin controlul în această criză. „Nu ştim absolut nimic de eliberarea lor. Vă daţi seama că, dacă ar fi aşa, ar fi cea mai mare bucurie. Din păcate, această veste nu se poate confirma”, a declarat, aproape de miezul nopţii, unul din reprezentanţii României în capitala irakiană.
În acest timp, la câţiva zeci de kilometri mai încolo, militarii români din detaşamentul medical aflat în închisoarea de la Abu Ghraib, locul unde sunt încarceraţi cei mai temuţi terorişti din Irak, erau în stare de alertă maximă. După câteva zile de linişte relativă, insurgenţii au lovit cu sete. Două maşini-capcană au sărit în aer la porţile de acces ale închisorii, transformată de americani într-o fortăreaţă cu sute de puncte de apărare. Vreo 20 de militari americani şi deţinuţi au fost răniţi, fiind imediat transportaţi la spitalul din bază pentru a primi primul ajutor. Cei mai grav răniţi au fost duşi la Bagdad cu elicopterele, care, imediat după atacuri, au plecat în formaţii de câte două spre Abu Ghraib.
N-a fost prea multă linişte în noaptea de sâmbătă spre duminică după trecerea elicopterelor americane pe deasupra Bagdadului, pentru că o primă explozie s-a auzit în zona verde. Era semnalul care anunţa o duminică fierbinte în capitala irakiană, în special în Green Zone, şingura securizată de armata americană, unde se află şi parlamentul. În zona verde este un imens labirint de panouri din beton armat care se întinde pe câteva zeci de hectare. Din kilometru în kilometru dai de puncte de control unde militarii din forţa multinaţională verifică „id-urile“ tuturor, inclusiv ale colegilor de armată, iar fiecare maşină este „puricată” la sânge. Câte o mitralieră ascunsă în cazemata din saci de nisip asigură spatele militarilor din chech-point. Nu e clădire din zona verde să nu fie ascunsă în spatele betoanelor de trei metri înălţime, plus vreo două rânduri de sârmă ghimpată. Când îţi vine să accelerezi, dai peste câte o bucată de şenilă de tanc întinsă de-a latul şoselei, care îţi taie avântul. Zona de case este de asemenea pregătită de război în orice moment. Irakienii cu stare şi-au angajat paznici care stau zi și noapte în colţul casei cu mitraliera pregătită sa secere orice insurgent. În aceste condiţii, teroriştii preferă să atace de la graniţa dintre zona roşie şi cea verde. De obicei vin cu camionetele aproape de malul digului şi lansează peste râu câteva obuze de mortiere spre perimetrul securizat de americani, după care dispar pe străzile întortocheate din zona roşie. Este metodă cea mai sigură, pentru că şansele de a intra în Green Zone cu arme sunt extrem de limitate din cauza controalelor la sânge. Teroriştii lansează obuze când alții atacă punctele fortificate de la intrarea în zona internaţională cu maşini-capcană. Aşa s-a întâmplat ieri, când insurgenţii, au atacat clădirea parlamentului, unde aleşii irakienilor s-au adunat pentru şedinţă.
Cu toate că armata americana a masat importante forţe, iar elicopţerele au survolat în permanenţă Bagdadul, teroriştii au lansat ieri, în jurul amiezei, mai multe obuze de mortiere spre Zona Verde, în special în direcţia parlamentului. În ciuda acestor incidente, cei implicaţi în investigarea răpirii celor trei jurnalişti români şi a însoţitorului lor continuă verificările. Se aşteaptă formularea unor revendicări de către răpitori, deoarece se împlineşte o săptămână de când ziariştii au fost declaraţi dispăruţi.
04.04.2005, Bagdad, Irak
Publicat în cotidianul Adevărul
