Client al penitenciarelor încă din 1974, când era student la Timişoara şi când a fost prins în timp ce tranzacţiona metale preţioase, Zaher Iskandarani a părăsit scurt timp România după ispăşirea unei condamnări de 3 ani şi 4 luni de închisoare. A revenit după decembrie 1989. În scurt timp, el devine un prosper om de afaceri. Ascensiunea sirianului a fost pusă pe seama sprijinului financiar din afară. Cu banii primiţi, Zaher a pus la punct o puternică reţea de contrabandă. Aşa a introdus în ţară mari cantităţi de ţigări şi cafea, fără să plătească taxe vamale, estimate la peste 125 miliarde de lei. Dar ca să-şi pună în aplicare planul, Iskandarani a fost sprijinit şi de mulţi oameni cu funcţii de răspundere în instituţii ale statului român. Mircea Motişan, director general al Regionalei Vămilor, este un exemplu. Şi în arestul poliţiei, Zaher a fost sprijinit. Vă prezentăm mai jos povestea telefonului celular găsit sub pernă, în arestul unde a fost închis în 1995 cel supranumit „prinţul Banatului”.
Participant la incidentele violente din decembrie 1994 petrecute la sediul firmei Rami, când un arab a fost ucis în urma reglării de conturi între două grupări adverse, Zaher va fi dat in urmărire generală. Deşi aflat in Timişoara, poliţiştii nu au reuşit să-l găsească. Ba, mai mult, „prinţul Banatului” a ştiut din timp de unele acţiuni pregătite împotriva sa, având timp chiar să-şi golească depozitele. Până la urmă, în 6 octombrie 1995, o echipă sosită special de la Bucureşti îl reţine pe când se afla la Săcălaz, unde îşi construia o fabrică de ţigări. Arestatul a fost condus în celula cu numărul 5, împreună cu el fiind transferat doar deţinutul Gaşpar Doru. Acesta nu era decât unul din informatorii poliţiştilor şi printre sarcinile primite era şi aceea de a-1 împiedica pe colegul său de cameră să se sinucidă. S-a dispus supravegherea permanentă a deţinuţilor prin vizetă şi efectuarea de percheziţii în celulă când arestaţii erau scoşi la plimbare. Cel care trebuia să pună în aplicare aceste ordine era, în primul rând, şeful arestului inspectoratului, plutonierul adjutant Roman loan. Pentru escortarea lui Zaher la anchetă sau la instanţă a fost desemnat un alt poliţist, pe nume Birou Mirel, subofiţer.
În seara zilei de 31 octombrie 1995, la ora 19,00, colonelul Gheorghe Dragoş, şeful interimar al Poliţiei timişene, este sesizat de unul din ofiţerii de la compartimentul tehnic de faptul că a fost depistată prezenţa unui emiţător radio, semnalul venind, curios lucru, dinspre arestul inspectoratului. Imediat se dispune o percheziţie. După numai câteva minute, sub pătură, împachetat în două pungi de plastic, este găsit celularul „Benetton”, seria 023026, conectat la reţea cu numărul de apel 60.50.91. Telefonul avea şi un acumulator de rezervă. De asemenea, în celulă sunt descoperite şi alte lucruri interzise de regulament două radiocasetofoane şi casete cu muzică în limba arabă. Şeful IGP din Bucureşti a fost informat imediat de cele descoperite. Pentru a închide gura şefilor de la Bucureşti, conducerea inspectoratului face o anchetă superficială, minimalizând cele întâmplate şi, implicit, dezinformând conducerea IGP.
Conform notei de raport supervizate de colonelul Dragoş şi trimise eşaloanelor superioare, celularul ar fi fost primit de Zaher în 30 octombrie 1995, de la un prieten arab, Abbad Assad Albarri, când arestatul ieşea de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Aparatul s-ar fi aflat alături de mai multe pachete de ţigări într-o plasă pe care Iskandarani a reuşit să o strecoare sub sacou.
Ciudat, inculpatul era încătuşat şi escortat de doi poliţişti. Ei nu au văzut sacoşa sau l-au ajutat să o care până în arest? În acelaşi raport, se susţine că patronul nu a vorbit nici o secundă de la acel telefon, deoarece acest lucru nu era posibil din celulă. Colonelul Dragoş a considerat că nu se impune sesizarea Parchetului Militar şi că sancţiunile disciplinare sunt suficiente, deşi încălcarea legii era evidentă.
Persoana nominalizată că i-ar fi dat lui Zaher celularul a fost poliţistul Birou. Din spusele singurului om care a stat aproape tot timpul lângă Iskandarani, cât timp acesta a fost încarcerat în arestul IPJ Timiş, a reieşit că, pentru a vorbi la telefon, Zaher se urca pe patul de sus, cu faţa spre geam, iar discuţiile erau purtate în limba arabă. Acelaşi poliţist a avut grijă şi de schimbarea acumulatorilor. Conform facturii telefonice de la numărul de telefon găsit în celula lui Iskandarani, aparatul a fost folosit din 21 octombrie 1995, ora 11,55, ultimul apel fiind înregistrat în 31 octombrie, la ora 18,24. Verificându-se telefonul de acasă al plutonierului adjutant Roman, a reieşit că numărul respectiv a fost apelat în 21 octombrie 1995, la ora 11,57 de la… celularul găsit în posesia lui Zaher. Varianta primirii telefonului în 30 octombrie a fost infirmată şi de declaraţiile poliţiştilor care au asigurat escorta, la acea dată măsurile de pază fiind extrem de stricte, fapt pentru care nimeni nu s-a putut apropia de arestat.
Plutonierul adjutant Roman a prezentat superiorilor mai multe procese-verbale de percheziţie a celulei nr. 5, din care reieşea că totul este în regulă. În fapt nu s-a efectuat nici o percheziţie, dovadă fiind atât faptul că alte obiecte interzise de regulament, aflate în celulă, erau puse la vedere, cât şi declaraţiile lui Gaşpar. Pentru a se „acoperi” cu acte, Roman i-a ordonat deţinutului Teodor Man să întocmească mai multe procese-verbale de percheziţie. Ca executanţi ai verificărilor au fost trecuţi mai mulţi subofiţeri, care ulterior au declarat că nu au participat la control şi nici nu au semnat actele respective, lucru confirmat şi de expertiza grafologică.
Pentru că Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a casat sentinţa Tribunalului Militar Timişoara, prin care dosarul era retrimis Parchetului pentru completări, luni va fi primul termen de rejudecare a acestui dosar, în care Roman loan este acuzat de călcarea de consemn, participate improprie la fals intelectual şi uz de fals, iar Birou Mirel, de călcare de consemn.
Publicat în 21.02.1998, în cotidianul Adevărul, semnat cu pseudonimul Cristian Diaconu
