În dimineaţa zilei de 22 iunie, Ia imobilul de pe Strada Nicolae Filimon nr. 12 s-au prezentat doi poliţişti care îl căutau pe Told Marius-Andrei, de 25 de ani. Când acesta a ieşit la uşă, cei doi, fără a se prezenta sau legitima, i-au cerut buletinul. După ce au văzut buletinul, poliţiştii au pretextat că nu este ceva în regulă cu acesta şi i-au cerut tânărului să-i urmeze la Poliţia municipiului pentru verificări, după care va fi liber. Îmbrăcat în haine de casă şi în papuci, Told Marius a fost urcat într-o Dacie albastră cu girofar detaşabil şi dus la poliţie, unde a stat o oră şi jumătate, fără ca nimeni să-i spună de ce a fost dus acolo. La un moment dat, au apărut cei doi, care aveau buletinul şi câteva hârtii în el, şi l-au dus pe „învinuit” la arestul I.P.J. Timiş. Aici, fără nici un fel de explicaţie, i s-a cerut să semneze o hârtie pe care scria că are de făcut 66 de zile de închisoare contravenţională pentru că nu a plătit o amendă de 20.000 lei. Ce s-a întâmplat, de fapt? Pe 29 decembrie 1994, Told Marius a fost prins în Piaţa Iosefin, în timp ce vindea ceasuri de provenienţă străină, fără a poseda autorizaţie, fapt pentru care a fost amendat cu 20.000 lei, conform procesului-verbal nr. 1063276. Această amendă a fost achitată în data de 19 ianuarie 1995, la Trezoreria Municipiului Timişoara, după care contravenientul a predat chitanţa ofiţerului de serviciu de la Poliţia Municipiului Timişoara, care i-a spus că totul e OK. Nu a fost chiar aşa, deoarece tânărul a fost „umflat”, după şase luni, şi dus la poliţie, prin metode ce ne aduc aminte de alte vremuri. Arestarea a fost posibilă datorită sentinţei 5558/1995, emisă de Judecătoria Timişoara, sentinţă care a fost dată fără ca „inculpatul” să fie citat.
Văzându-se pus în faţa unui lucru straniu, tânărul a cerut să vorbească despre situaţia sa cu comandantul arestului, dar răspunsul primit l-a lăsat fără grai: „Ce, nici bine n-ai intrat pe uşă şi deja vrei sa stai de vorbă cu comandantul arestului? Semnează aici şi dă-i drumul în celulă”. Nici vorbă despre avocat sau măcar dreptul de a da un telefon. Am contactat Cabinetul I.P.J. Timiş, care ne-a confirmat faptul că, în data de 22 iunie, Told Marius-Andrei a fost depus în arestul inspectoratului, pentru încălcarea Legii 61/1991. Timp de 6 zile a stat în arest, fiind amprentat şi fotografiat ca orice infractor, după care a fost transferat în Penitenciarul Timişoara. Deşi nu a putut lua legătura cu nepotul, mătuşa Iui Marius a reuşit să afle unde „dispăruse” şi pentru ce a fost închis. A reuşit să obţină de la Trezorerie o adeverinţă, care arăta că amenda a fost plătită în termenul legal de 30 de zile, adeverinţă ce a fost depusă la judecătorie. Deşi exista, acum, încă o dovadă clară că Told Marius este nevinovat, acesta a mai stat încă trei zile în penitenciar, până când a fost pus în libertate „prin anularea formelor de executare de către Judecătoria Timişoara, conform adresei 9261/95″. „Dimineaţa mi-au spus că voi fi pus în libertate. Pe la 13,40 am ieşit din penitenciar, fără vreo explicaţie”. Aşadar, un om nevinovat a fost condamnat pentru o vină inexistentă, a fost luat de acasă în papuci şi dus la Poliţie pentru un fals motiv, a fost arestat fără a i se asigura nici măcar un avocat, a fost obligat să semneze actul de încarcerare, pus în acelaşi rând cu puşcăriaşii, a fost eliberat fără nici o motivaţie sau scuză, a fost terorizat psihic. Ne întrebăm doar atât: cine trebuie să răspundă in faţa legii pentru aceste abuzuri? Pentru că un om a stat închis nouă zile fără nici o vină.
Publicat în 5.07.1995, cotidianul Renașterea bănățeană
